sâmbătă, 15 decembrie 2012

TEORIA CINETICA A GAZELOR


În mecanica statistica , teoria cinetică a gazelor încearcă să explice comportarea macroscopică a unui gaz pornind de la studiul static al particulelor componente.
Această teorie a fost verificată experimental de către Albert Einstein în 1905.
 Gazul este considerat ca fiind alcătuit din moleculele mono- sau poliatomice, care sunt supuse la anumite interacțiuni și anume: interacțiunile electromagnetice(cum ar fi fortele van der Waals), ciocnirile dintre particule și dintre particule și pereții recipientului care conține gazul.
Se fac următoarele aproximări:
  • dimensiunile moleculelor sunt neglijabile în raport cu distanțele dintre acestea;
  • interacțiunile dintre molecule sunt neglijabile, cu exceptia ciocnirilor reciproce

Relația dintre viteză și presiune

Dacă descompunem viteza unei molecule după cele trei axe:
\mathbf{v} = v_1 \mathbf{e}_1 + v_2 \mathbf{e}_2 + v_3 \mathbf{e}_3
atunci concentația de particule (molecule pe unitatea de volum) este:
C = \iiint c(\mathbf{v})\, d^3\mathbf{v} = \frac{n}{V}.
Dar, conform teoremei lui Pitagora:
\mathbf{v}_1^2 + \mathbf{v}_2^2 + \mathbf{v}_3^2 = \mathbf{v}^2
deci
< \mathbf{v}_1^2>= <\mathbf{v}_2^2> = <\mathbf{v}_3^2> = \frac{1}{3}<\mathbf{v}^2>
cu
\langle v_i^2\rangle = \frac{1}{C} \iiint c(\mathbf{v}) \, v_i^2 \, d^3\mathbf{v}
și
\langle v^2\rangle = \frac{1}{C} \iiint c(\mathbf{v}) \, v^2 \, d^3\mathbf{v}
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)